Dumitru Acris l-a dus pe Hitler la Roma-Italia
Atunci, cind actorul basarabean Dumitru Acris imi propuse sa prezinte one man shoul “Hitler in love” la Roma am avut o clipa de perplexitate si ezitare, argumentul era cam putin corespunzator gusturilor estetice a concetatenilor nostri, care dupa o zi de munca extenuanta ar accepta poate un concert de muzica populara ce ar putea sa le mingie dorul de casa. In realitate, in urma celui mai putin implicit examen de constiinta cu trimiteri la cauze si efecte, acest argument il putem considera cel mai actual pentru noi, cetatenii Republicii Moldova, tara care a aparut cu concursul faimosului Pact Ribbentrop- Molotov, a carui a 70- aniversare am marcat-o la 23 august 2009. Tot anul acesta s-au implinit 20 de ani de la caderea zidului Berlinului, eveniment ce a fost comemorat in toata Europa cu diferite manifestatii, conferinte, concerte. Aceste evenimente ne implica direct pe noi romanii mai ales cei ramasi in afara spatiului Comunitatii Europene. Deacea spectacolul ,prezentat la Roma la 26 septembrie incadrat perfect in lungul sirului de evenimente cu aceeas tematica era important prin faptul ca mai purta si un mesaj semnificativ legat de realitatea pe care o traim in Italia- noua lege a delictului de clandestinitate . Aceasta lege la fel ca si criza economica mondiala loveste in cei mai slabi, in cei care nu au oportunitati, prioritati inafara de una singura: cea de a supravietui el si respectiv familia,sperand de ani de zile ca se trateaza de o perioada nefasta, si nu de conditia de mizerie constanta . In acest context adevarul insinuat de autorii spectacolului “Hitler in love” cind afirma ca nu s-a schimbat aproape deloc politica antiumana a potentelor mondiale care in goana de concentrare a capitalului, inevitabil este orientata impotriva micilor natiuni,state, saracindu-le artificial,bombardate de credite saracindu- le din nou,transformand intreg poporul in cazuri sociale disperate asupra caror ulterior se abate maciuca legii (delitto di clandestinità).Concluziv aceasta politica devine mai vualata, mai rafinata, dar pe alocuri chiar mai cruda ca cea a lui Hitler. Care este solutia pentru cei ce nu au reusit sa fie regularizati de ultima lege ? Se creaza spatii virtuale de marginalizare de tipul Auschwitz, numai ca stingerea e mai lenta. In conditiile legii delictului de clandestinitate noua regularizare apare ca o specie de “Schindler list” in care nimeresc cazual cei mai norocosi. A venit momentul sa-i aducem aminte Europei ca noi insine suntem victimile unui delict la nivel european- pactul Ribbentrop- Molotov. Este inutil sa cerem despagubiri, deoarece pierderile celor mai sanatoase resurse umane asfixiate de noul regim, distruse fizic in Siberia sunt inestimabile si irecuperabile, dar putem cere dreptul de a nu mai fi considerati in afara legii si mai ales in afara Europei, noi care suntem parte a unui popor neolatin cu radacini culturale europene, parte a poporului roman. Europa trebuie sa constientizeze rolul sau de mediator in procesul de coesiune a acestor doi frati care se regasesc cu atita dificultate. Tentativele noului guvern moldovenesc de a crea un raport constructiv cu Romania au nevoie de sustinerea intregii societati basarabene aflate in Moldova cit si peste hotare. Acest zid din pacate nu va disparea cu deschiderea hotarelor de la Prut, acesta fiind doar una din facilitarile procesului de apropiere a doua realitati. Asa zisul zid e cu mult mai trainic si mai impenetrabil,el exista in inimile impietrite de catre totalitarismul sovietic a basarabenilor si din pacate in cele afectate de regimul totalitarist roman. Numai un dialog continuu cultural este in stare sa distruga zidul invizibil, dureros de real. Cam acestea sunt reflectiile pe care le provoaca spectacolul” Hitler in love” cu toate ca intentiile autorilor erau de a crea o opera apolitica, care sa aduca in perceptia spectatorului un adevar simplu: un copil lipsit de dragoste materna poate deveni intr-o buna zi dictator. Exista insa un mecanism asociativ in fiecare spectator, care provoaca viziuni personale si spre fericirea noastra suntem intr- o tara care ne permite sa ne exprimam liber parerile, inclusiv acest ziar, ce ofera posibilitatea de a publica replica ce ar contesta orice gind exprimat in ziarul Forum International. Directorul ziarului Gabriele Ratini care era prezent la spectacol ne-a vorbit ca a avut senzatia de a fi participant la evenimentele istorice, cu toate ca nu cunoaste limba romana.De aceea i-a propus lui Dumitru Acris sa pregateasca varianta spectacolului in italiana. Spectatorii italieni prezenti in sala au ramas impresionati de bravura artistului, de modul in care s-a incarnat in personajul sau, provocind pe alocuri o adevarata senzatie de frica in spectatori. Am petrecut o seara indimenticabila alaturi de actorul nostru Dumitru Acris si regizorul armean- Suren Shahverdyan, care a executat partea tehnica in maniera exemplara. Priveam incintata la actor, exponent al generatiei tinerilor, ce in aprilie au tras rau de plete si au dat suturi indesate in fund apatiei si indiferentei,cu toata dragostea,componente al caracterului national. Acest spectacol era si el un mod de a iesi din nefiinta, de a aduce Moldova in Europa, de a demonstra ca avem foarte vii si talente adevarate, care vor sa fie luate in consideratie si sustinute. Constatam trist , cu experienta, oricum, continua a diverselor activitati ca nu putem pretinde la majore consideratii si aprecieri din partea lumii occidentale , atunci cind nu consideram si nu apreciem propriile noastre valori , reflectie care mi-o provoca sala. Nemaivorbind de stinghereala in fata actorului caruia i-am expus speranta mea ca entusiasmul si vitalitatea sa nu va fi influentata de apatia emigrantilor basarabeni de la Roma. Ar trebui ca efectul sa fie contrar, asa o apatie si scepticism au nevoie sa fie infruntate cu un entusiasm explosiv si o vitalitate nemaipomenita, pentru ca intr-o buna zi sa-l afecteze pe cel mai pasiv si inert basarabean, stergindu-i pe veci de pe buze zimbetul dispretuitor, deloc enigmatic, ce vrea sa spuna un singur lucru , care fiind ceva neplacut e mai bine sa nu-l repetam, mai ales ca fiecare din noi are nevoie de un cuvint de confort, de o exteriorizare a unui sentiment de dragoste si caldura dupa atitea ani de distrugere si marginalizare.Hitler in Love dupa patru reprezentatii in Shanghai-China a revenit acasa la Chisinau cu premiul pentru cel mai intrigant spectacol de teatru din cadrul festivalului international de teatru din Shanghai.
Peste o saptamina Dumitru Acris v-a juca one man showul Hitler in Love la el acasa adica in Germania,la Stutgard in cadrul festivalului international de teatru ,,Bunte Buhner”.Este inca o dovada ca valoarea isi are continuitatea sa...
TATIANA CIOBANU-ROMA ITALIA.