Dumitru Acris a ridicat Romania pe locul II la Praga.

In perioada 27 iunie – 1 iulie, la Praga s-a desfasurat Festivalul international de teatru ,,APOSTROF,,Programul festivalului a inclus 13 spectacole din Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Germania, Rusia, Italia, Brazilia, Coreea, Siria. Romania a fost reprezentata la acest festival de Teatrul „Tony Bulandra” din Targoviste, cu one man showul basarabeaului Dumitru Acris - “Hitler in love”(despre viata intima a lui Hitler) -regie, Suren Shahverdyan, Armenia care in 2006 la Festivalul International din Egipt Cairo lua premiul pentru cea mai buna regie cu spectacolul,,Psichosys 4.48 de Sara Kane.Dumitru Acris este autorul textului si producatorul unic al spectacolului.
One man showul „Hitler in love” a impresionat publicul si juriul festivalului, obtinind premiul II „pentru cel mai bun spectacol „la sectiunea Teatru Independent. Dupa prezentarea spectacolului „Hitler in love”, actorul si regizorul au sustinut o conferinta de presa chiar in sala in care a avut loc spectacolul si a raspuns intrebarilor criticilor de teatru acreditati la festival si a spectatorilor.
„Hitler in love" a avut premiera оn Romania in noiembrie 2008. Teatrul „Tony Bulandra” din Tirgoviste a gazduit primele 10 reprezentatii ale acestei productii. Dupa ce s-a jucat cu sali arhipline la Tirgoviste, spectacolul s-a jucat in martie 2009 la Teatrul „C. Nottara” din Bucuresti unde au fost prezenti reprezentanti ai Ambasadei R.Moldova la Bucuresti,Armeniei,Rusiei,Germaniei,Austriei,reprezentanti ai Institutului Cultural Goethe,si Institutului Cultural Roman,unde a fost apreciat la justa valoare de publicul si criticii bucuresteni.In luna mai spectacolul ajunge sa fie jucat pe scena teatrului din Trabzon Turcia,la fel Dumitru Acris reprezentind Romania,unde a fost apreciat de critici pentru expresivitate in interpretarea rolului,iar regizorul pentru diversitatea modalitatilor de expresie intr un one man show.
Dupa un festival de teatru din Romania, la care presa scria ca este marele favorit, Dumitru Acris a declarat ca pentru el Romania este o tara de trecere, unde s-a oprit doar pentru 15 reprezentatii ,,Hitler in Love".
„Nu am inteles ce are politica actuala cu acest one man show, care ar fi interesele politice pe marginea acestui subiect si ce treaba poate avea un spectacol de teatru cu relatiile nefavorabile dintre Romania si Republica Moldova. Eu am jucat spectacolul in cadrul festivalului pe 15 aprilie, la citeva zile de la asa zisa revolutie de la Chisinau. Vreau sa fie clar ca pe mine nu ma intereseaza politica si nu ma voi implica politic niciodata.Este doar un spectacol de teatru despre viata intima a unui dictator. Din cele intimplate la festivalul de la Bacau, am inteles care sunt criteriile de apreciere ale unui spectacol de teatru si ca ele nu sunt profesioniste,sunt bazate pe plan politic si pile.In afara de directorul artistic al teatrului din Bacau si doamna Any Tracy din S.U.A,care faceau parte din juriu nu am mai vazut nici o persoana din membrii juriului sa fie capabila sa analizeze profesionist un spectacol de teatru(dupa scoala profesionista)sau la Moscova criticii de teatru absolvesc actorie si regie in paralel cu critica de teatru,si numai dupa vre o citiva ani au curajul sa se semneze,,critic de teatru,,Este pentru ultima data cind am mai jucat Hitler in Love in cadrul vreunui festival de teatru din Romania”Oricum ma bucur ca anume la Praga am reusit sa aduc Romania pe locul 2 din 13 tari participante.
In luna aprilie I.C.R Paris acorda pentru prima data burse si pentru cetatenii moldoveni(Dumitru Acris nu detine nici pina azi cetatenia romana).In concurs la sectia teatru a fost inaintat spectacolul,,Hitler in Love”pentru promovarea dramaturgiei romanesti peste hotare,deasemenea si pentru a fi jucate o serie de spectacole ,,Hitler in Love”atit pentru comunitatea romanilor din Franta dar si in limba franceza pentru restul publicului.
-Se pare ca acest one man show produs in Romania de un cetatean al R.Moldova care a reprezentat si in continuare care reprezinta Romania in mai multe tari,in cadrul mai multor festivale internationale de teatru nu este in deajuns de bun pentru a reprezenta teatrul romanesc contemporan prin intermediul unei structuri de stat cum este Institutul Cultural Roman de la Paris.Sper si cred ca in citeva luni v-a fi lansarea la Paris a spectacolului ,,Hitler in Love,,cu mare drag voi expedia invitatii pentru I.C.R,pentru Ambasadele si Consulatele R.Moldova,Romaniei si Armeniei asa cum fac de fiece data cind joc peste hotare.
Germania,Roma-Italia,Franta-Paris.
Dumitru Acris ne-a asigurat ca in scurt timp ne va uimi cu un proiect nou. Am reusit doar sa aflam ca va lucra cu acelasi regizor si ca de data asta va aborda dramaturgia clasica si nu e vorba de un monospectacol.
,,Premiera v-a aparea la Tirgoviste,in Teatrul Tony Bulandra,deoarece de acolo mi am luat avintul,deoarece in frunte cu M.C. Ranin teatrul,,Tony Bulandra,,e unicul teatru din lume care a organizat un festival international de teatru cu buget zero,deoarece au reusit sa impresioneze ani in sir publicul cu spectacole deosebite,vii,si pentru ca am lasat acolo in acea scena o parte din sufletul meu!!!

HITLER IN LOVE

About,,Hitler in Love"

Looking inside my soul...
remplaza_fecha('13 decembrie 2008');
13dec
remplaza_fecha('');
13dec

Hitler in love...Ioana in love :)
Etichete: din oras, fericire, teatru
Back from "Hitler in Love"[one man show!] .
Ge-ni-al! Am vazut piesa asta a doua oara si m-a impresionat la fel de mult...inclin sa cred ca as putea sa o vad de inca vreo cateva ori bune si mi-ar lasa aceeasi impresie.De cel care a scris,produs si jucat piesa ce pot sa zic...Hitler e in love...eu la fel :>:XCuvintele sunt oricum de prisos,nu pot sa zic decat ca merita vazuta si nu doar o data.Cei din Targoviste mai au ocazia sa o vada maine,caci din ianuarie vor pleca la Berlin,la Moscova,Dumitru Acris este in negocieri si cu cateva teatre din Bucuresti si banuiesc ca o vor juca si in Chisinau,unde nu a fost jucata pana acum.Stiu ca spun asa niste lucruri pe care nu voiam sa le spun.Voiam sa spun doar ca m-am indragostit de omul asta.Este un actor deosebit care comunica extraordinar cu publicul.Pot sa spun ca am vazut ceva piese de teatru,dar parca niciunul din actori nu s-a apropiat atat de mult de public [cand spun public ma refer la mine personal,fiindca habar n-am cum il percep ceilalti]. Iar modul in care trece de la o stare la alta e absolut surprinzator,te lasa pur si simplu fara cuvinte.Tot ce-ti ramane de facut e sa te minunezi,sa te ridici in picioare si sa aplauzi cat te tin palmele.Asta am facut si noi in seara asta,iar caldura pe care o emana omul asta s-a simtit si in momentele alea.In seara asta am realizat un lucru,fiind poate si putin influentata de prestatia lui,dar si de replica lui Hitler : "Teatrul e..e totul..".Sincer,stau si ma gandesc daca exista o alta arta care sa "conecteze" atat de mult oamenii.Poate muzica.Dar de cate ori nu se face playback? La teatru nu ai cum sa faci playback.Esti tu,scena si publicul.Scena e asa...ca un liant intre tine ca actor si public. Si n-ai cum sa-i pacalesti asa cum fac pseudo-cantaretii,stii de ce? Pentru ca publicul simte,simte fiecare vibratie din vocea ta,fiecare cuvant pe care il spui,fiecare privire pe care le-o arunci.Publicul simte tot.Publicul simte cand faci cu drag ceea ce faci si cand nu!Simte asta in personajul pe care il joci,in complexitatea sau lipsa de complexitate a sa.Si in plus,in fata publicului nu ai cum sa zici : stop,nu,nu...nu mi-a iesit bine scena asta,taiati-o,o luam de la capat. Ca actor de teatru trebuie sa traiesti momentul la o intensitate ametitoare,trebuie sa intelegi ca timp de doua ore,sa zicem,tu contezi cel mai putin,iar cei ce conteaza cel mai mult sunt personajul tau si publicul.Ii promit si imi promit ca de fiecare data cand o sa vina in Targoviste o sa merg la spectacolele lui, care sper sa fie cat mai dese si care sper sa nu ma dezamageasca niciodata!
P.S.A nins un pic cand am plecat de la teatru...un pic de tot,dar a nins :
X Si mi-am pus si dorinta :
XLet it snow,let it snow,let it snow...

HITLER IN LOVE

HITLER IN LOVE - ROMANIA

HITLER IN LOVE-TURKEY- 2009

Hur'ababura
24 mai 2009
Dumitru Acriş - artistul care renaşte istorii
„Hitler in love” este un spectacol scris de Dumitru Acriş în regia lui Suren Shahverdyan, care urmăreşte să dezgolească părţile cele mai sensibile ale celui mai de temut dictator din istorie: Hitler.Si acest interviu, ca şi cel dinainte face parte din arhivă, având în vedere că a trecut ceva timp de atunci. Cu toate acestea am ales să îl public pentru ca este un eveniment cu adevărat reprezentativ pentru cultura târgovişteană. Premiera specatcolului a avut loc în luna noiembrie 2008 la Teatrul “Tony Bulandra” şi îl are în distribuţie chiar pe autorul textului, cel care, aşa cum cu siguranţă ar spune o prietenă pasionată de spectacol, îţi trezeşte toate simţurile fiinţei prin trecerea echidistantă de la o stare complexă la o altă stare complexă.Relaţia cu mama este una din atitudinile şocante, pe care nu ne aşteptam să le regăsim în comportamentul barabar al celui ce a fost Hitler…Cu toatea acestea, masca dispare de-alungul spectacolului, găsind în Hitler, nu doar o stare de fapt, ci şi o posibilitate sentimentală.Imediat după terminarea premierei, am fugit în culise, unde Dumitru Acriş, la fel de tonic ca şi în timpul spectacolului a început în a descrie sentiemnete, idei, gânduri…

R.: Cum a fost pentru prima dată în această postură?

D.A.: M-am simţit extraordinar pentru că am avut şi un public bun. A contat foarte mult căldura care a venit din partea sălii.

R.: Din cest spectacol am aflat mai mult decât aflăm despre Hitler din cărţile de istorie. Cum a venit ideea unui spectacol de genul acesta?

D.A.: Ideea unui monospectacol se năştea prin ianuarie (2008), după care m-am întâlnit cu Suren în Turcia, la un festival de teatru, unde am discutat cu el despre ce aş vrea să fac. Mi-a spus „alage o temă, alege materialul, găseşte o piesă şi discutăm”. La ceva timp ne-am întâlnit la Târgovişte. M-a întrebat dacă am ales vre-un material. Eu avem ceva idei; mă gândisem la Idiotul de Dostoievski, sau la Pescăruşul de Cehov.

R.: De unde şi până unde Hitler?


D.A.: Eram într-un cort unde mâncam şi la un moment dat am văzut câteva portrete de-ale lui Hitler, Stalin şi mai mulţi.

R.: Unde s-a năcut ideea?

D.A.: Ideea s-a născut la Târgovişte, de-asta am insistat ca acest spectacol să i-a naştere aici.

R. Ideea specatcolului mi se pare cu atât mai interesantă cu cât, informaţiile despre Hitler, mai ales cele dobândite în anii de şcoală nu se referă decât la faptul că a fost un nenorocit care a avut ca prim scop uciderea câtor mai mulţi oameni, sub o forma mai mult sau mai puţin diabolocă. Spectacolul încearcă să argumenteze anumite atitudini pe care dictatorul le-a avut de-alungul perioadei sale de glorie?

D.A.: Am încercat să motivăm de ce a omorât şi de ce a făcut atâte alucruri urâte. Am vrut ca oamenii să înţeleagă că fiecare copil, dacă este lipsit de dragostea părintească riscă să devină mai târziu un Hitler.

R.: Deci, acest specatol are şi o latura educativă.

D.A.: Exact. Eu am impresia că Hitler totuşi n-a murit; el există şi trăieşti printre noi. Despre asta vorbeşte şi finalul spectacolului.

R.: Am înţeles că acest spectacol nu a avut un buget alocat. Înţeleg că este dorinţă, dar cum a fost posibilă realizarea lui fără o sursă consistentă de finaţare?

D.A.: Nu am primit un buget pentru aceast spectacol. Banii pentru a achita lucrul regizorului, costumele, recuzita şi aşa mai departe, au fost asiguraţi de 4 credite pe care le-am luat de la bancă; când l-am luat pe al V-lea, au aflat băncile (râde) şi acum mă aşteaptă la Chişinău.

R.: Deci, aţi încercat să fiţi un Hitler şi în viaţa de zi cu zi!

D.A.: Nu, doar că simţeam cu sufletul apariţia acestui spectacol. Şi slavă Domnului a ieşit până la urmă.

R.: Care a fost lait-motivul spectacolului?

D.A.: Atât pe mine, cât şi pe Suren ne-au interesat complxele, viaţa intimă a acestui dictator. Am plecat de la ideea că masele cunosc foarte puţin despre ceea ce s-a întâmplat cu el. Eu sunt foarte curios, chiar şi în prezent, de viaţa dictatorilor.


R.: Credeţi că specactorul a plecat de la teatru cu ideea că trebuie să se gândească mai mult la partea sentimentală a vieţii?

D.A.: Eu cred că viaţa este scurtă şi trebuie trăită frumos. Sper că oamenii au înţeles, imediat ce au părăsit sala de spectacol că trebuie să iubească şi să se lase iubiţi.

R.: Actorul Puiu Jipa spunea că unul din motivele pentru care oamenii ar trebui să vină la teatru este pentru că visează altcineva în locul lor. Ce aţi visat în această seară pentru noi?

D.A.: Scena de final, când se stinge lumina şi în sală este o pauză, iar lumea nu înţelege dacă spectacolul a luat sfârşit sau va mai urma ceva. Pauza asta durează 5-6 secunde. Atunci am senzaţia că trece din nou, tot spectacolul prin tine.

R.: A ieşit aşa cum vă aşteptaţi?

D.A.: Cred ca da!