vineri, 11 decembrie 2009
"HITLER IN LOVE" IN STUTTGART-GERMANIA
von by Anita Cyprowski und Stephanie Speiser
translated by Marco Minner
Standing ovations-last evening,last performance-that s it!
If Adolf Hitler got mad because of the missing love of his mother,his disappointments concerning women or because of his lack of artistic talent-we don t know.Scientists didn t get it straight,if you can carry the genes of a murderer from you birth,yet.Everything is just a matter of interpretation.
But here are the facts"HITLER IN LOVE"was a top-notch final for a,as we think,top-notch festival.
Acting in perfection!One person with an unbelievable presence on stage,captivating,so basically the person could have spoken Chinese.
The meagre stage setting reflected the emptiness and diremption of Hitler,the music and the light were fitting perfectly and completed the partly scaring,partly tragic,to some extent bizarre atmosphere of the play.
After this great finish and such a lot of ingenious tragedy,we re looking forward to seeing the hopefully entertaining part of the rest of the evening,starring accordionist and singer Tobias Escher and his stunning partner and harp/harmonica player Jazzboy.
Germany-Stuttgart
29 nov.2009
joi, 10 decembrie 2009
HITLER IN LOVE IN SHANGHAI-CHINA-16;17;18;19-november 2009
Undoubtedly, Hitler in Love is a talented piece of work. The whole play tries to reset the spiritual world of Hitler in his last days. Featuring with fierce inner conflict, Hitler in love is a tough challenge both to the actor and the director. However, the two actists, Acris Dumitru from Moldova and Suren Shanverdyan from America, presented a brilliant performance to Chinese audiences.
Without complicated stage facilitates, the design of the stage is concise and powerful. The follow lighting and the haunting alarm render a cold and intense atmosphere, which leads audiences directly to Hitler’s inner world. Yet in the middle of the play, Hitler slides into the character of a clown. The stage thus turns into a noisy and ludicrous circus. A new layer of the tyranny’s world are exposed in the gleaming light. The last part of the play is also frantic and paradoxical. With long and pressing soliloquy, Hitler heads into self-destruction. In the end, the scenes of the horrifying battlefield nowadays pull audiences back to the reality and stir up the in-depth deliberation. Hitler is dead, but not the war. In this play, Hitler is portrayed more like a poor kid lack of parental love. The murmur to his mother even has a trace of tender and softness. Nevertheless, the kid finally grew into a tyranny, which is not only a tragedy to individual, but also to the human beings.
The actor Acris is the luminous point for certain. His acting is powerful and precise. Anyway, it is not effortless to turn a good-looking and athlet-built guy to a sloping shouldered, humpbacked and disagreeable Hitler.
PEARL WANG
One Man Show "HITLER IN LOVE" (,,TEATRUL VIU"-Republic of Moldova) (Romanian Dialogue, Chinese Subtitles)
Shanghai Dramatic Arts Centre - Drama Salon
2009 Shanghai International Contemporary Theatre Festival
Shanghay,China
19 NOV-2009
luni, 23 noiembrie 2009
Atunci, cind actorul basarabean Dumitru Acris imi propuse sa prezinte one man shoul “Hitler in love” la Roma am avut o clipa de perplexitate si ezitare, argumentul era cam putin corespunzator gusturilor estetice a concetatenilor nostri, care dupa o zi de munca extenuanta ar accepta poate un concert de muzica populara ce ar putea sa le mingie dorul de casa. In realitate, in urma celui mai putin implicit examen de constiinta cu trimiteri la cauze si efecte, acest argument il putem considera cel mai actual pentru noi, cetatenii Republicii Moldova, tara care a aparut cu concursul faimosului Pact Ribbentrop- Molotov, a carui a 70- aniversare am marcat-o la 23 august 2009. Tot anul acesta s-au implinit 20 de ani de la caderea zidului Berlinului, eveniment ce a fost comemorat in toata Europa cu diferite manifestatii, conferinte, concerte. Aceste evenimente ne implica direct pe noi romanii mai ales cei ramasi in afara spatiului Comunitatii Europene. Deacea spectacolul ,prezentat la Roma la 26 septembrie incadrat perfect in lungul sirului de evenimente cu aceeas tematica era important prin faptul ca mai purta si un mesaj semnificativ legat de realitatea pe care o traim in Italia- noua lege a delictului de clandestinitate . Aceasta lege la fel ca si criza economica mondiala loveste in cei mai slabi, in cei care nu au oportunitati, prioritati inafara de una singura: cea de a supravietui el si respectiv familia,sperand de ani de zile ca se trateaza de o perioada nefasta, si nu de conditia de mizerie constanta . In acest context adevarul insinuat de autorii spectacolului “Hitler in love” cind afirma ca nu s-a schimbat aproape deloc politica antiumana a potentelor mondiale care in goana de concentrare a capitalului, inevitabil este orientata impotriva micilor natiuni,state, saracindu-le artificial,bombardate de credite saracindu- le din nou,transformand intreg poporul in cazuri sociale disperate asupra caror ulterior se abate maciuca legii (delitto di clandestinità).Concluziv aceasta politica devine mai vualata, mai rafinata, dar pe alocuri chiar mai cruda ca cea a lui Hitler. Care este solutia pentru cei ce nu au reusit sa fie regularizati de ultima lege ? Se creaza spatii virtuale de marginalizare de tipul Auschwitz, numai ca stingerea e mai lenta. In conditiile legii delictului de clandestinitate noua regularizare apare ca o specie de “Schindler list” in care nimeresc cazual cei mai norocosi. A venit momentul sa-i aducem aminte Europei ca noi insine suntem victimile unui delict la nivel european- pactul Ribbentrop- Molotov. Este inutil sa cerem despagubiri, deoarece pierderile celor mai sanatoase resurse umane asfixiate de noul regim, distruse fizic in Siberia sunt inestimabile si irecuperabile, dar putem cere dreptul de a nu mai fi considerati in afara legii si mai ales in afara Europei, noi care suntem parte a unui popor neolatin cu radacini culturale europene, parte a poporului roman. Europa trebuie sa constientizeze rolul sau de mediator in procesul de coesiune a acestor doi frati care se regasesc cu atita dificultate. Tentativele noului guvern moldovenesc de a crea un raport constructiv cu Romania au nevoie de sustinerea intregii societati basarabene aflate in Moldova cit si peste hotare. Acest zid din pacate nu va disparea cu deschiderea hotarelor de la Prut, acesta fiind doar una din facilitarile procesului de apropiere a doua realitati. Asa zisul zid e cu mult mai trainic si mai impenetrabil,el exista in inimile impietrite de catre totalitarismul sovietic a basarabenilor si din pacate in cele afectate de regimul totalitarist roman. Numai un dialog continuu cultural este in stare sa distruga zidul invizibil, dureros de real. Cam acestea sunt reflectiile pe care le provoaca spectacolul” Hitler in love” cu toate ca intentiile autorilor erau de a crea o opera apolitica, care sa aduca in perceptia spectatorului un adevar simplu: un copil lipsit de dragoste materna poate deveni intr-o buna zi dictator. Exista insa un mecanism asociativ in fiecare spectator, care provoaca viziuni personale si spre fericirea noastra suntem intr- o tara care ne permite sa ne exprimam liber parerile, inclusiv acest ziar, ce ofera posibilitatea de a publica replica ce ar contesta orice gind exprimat in ziarul Forum International. Directorul ziarului Gabriele Ratini care era prezent la spectacol ne-a vorbit ca a avut senzatia de a fi participant la evenimentele istorice, cu toate ca nu cunoaste limba romana.De aceea i-a propus lui Dumitru Acris sa pregateasca varianta spectacolului in italiana. Spectatorii italieni prezenti in sala au ramas impresionati de bravura artistului, de modul in care s-a incarnat in personajul sau, provocind pe alocuri o adevarata senzatie de frica in spectatori. Am petrecut o seara indimenticabila alaturi de actorul nostru Dumitru Acris si regizorul armean- Suren Shahverdyan, care a executat partea tehnica in maniera exemplara. Priveam incintata la actor, exponent al generatiei tinerilor, ce in aprilie au tras rau de plete si au dat suturi indesate in fund apatiei si indiferentei,cu toata dragostea,componente al caracterului national. Acest spectacol era si el un mod de a iesi din nefiinta, de a aduce Moldova in Europa, de a demonstra ca avem foarte vii si talente adevarate, care vor sa fie luate in consideratie si sustinute. Constatam trist , cu experienta, oricum, continua a diverselor activitati ca nu putem pretinde la majore consideratii si aprecieri din partea lumii occidentale , atunci cind nu consideram si nu apreciem propriile noastre valori , reflectie care mi-o provoca sala. Nemaivorbind de stinghereala in fata actorului caruia i-am expus speranta mea ca entusiasmul si vitalitatea sa nu va fi influentata de apatia emigrantilor basarabeni de la Roma. Ar trebui ca efectul sa fie contrar, asa o apatie si scepticism au nevoie sa fie infruntate cu un entusiasm explosiv si o vitalitate nemaipomenita, pentru ca intr-o buna zi sa-l afecteze pe cel mai pasiv si inert basarabean, stergindu-i pe veci de pe buze zimbetul dispretuitor, deloc enigmatic, ce vrea sa spuna un singur lucru , care fiind ceva neplacut e mai bine sa nu-l repetam, mai ales ca fiecare din noi are nevoie de un cuvint de confort, de o exteriorizare a unui sentiment de dragoste si caldura dupa atitea ani de distrugere si marginalizare.Hitler in Love dupa patru reprezentatii in Shanghai-China a revenit acasa la Chisinau cu premiul pentru cel mai intrigant spectacol de teatru din cadrul festivalului international de teatru din Shanghai.
Peste o saptamina Dumitru Acris v-a juca one man showul Hitler in Love la el acasa adica in Germania,la Stutgard in cadrul festivalului international de teatru ,,Bunte Buhner”.Este inca o dovada ca valoarea isi are continuitatea sa...
TATIANA CIOBANU-ROMA ITALIA.
vineri, 13 noiembrie 2009
Dumitru Acriş va juca 4 spectacole în China, Shanghai, în perioada 16, 17, 18 şi 19 noiembrie. El va prezenta One Man Showul „Hitler in Love”, despre care chinezii au aflat din cadrul festivalului „Apostrof” de la Praga, unde Dumitru a reprezentat Romania si a ridicat-o pe locul II din 13 tari participante,lasind in urma Slovacia,Polonia, Ungaria, Germania, Rusia, Italia,Cehia, Brazilia, Coreea, luind premiul,,pentru cel mai bun spectacol”
In acest one man show vedem o alta fata a lui Hitler,si indeosebi este descrisa viata intima a dictatorului.Ideea esentiala ar fi ca: orice copil lipsit de dragostea parinteasca risca sa ajunga un dictator!
În China Dumitru Acriş va juca în limba română, iar pentru a fi înţeles de spectatori, piesa va fi subtitrată în limba chineza.
După China, următoarele destinatii ale spectacolului „Hitler in Love” sunt Moscova si Tokyo,spectacole programate déjà pentru luna decembrie 2009. Din păcate, deocamdată acest spectacol nu a fost jucat la Chisinau.
In schimb pe Acris Dumitru publicul il poate vedea pe scena Teatrului Republican ,,Luceafarul”din Chisinau in ,,Opera de trei parale”de B.Brecht,,Ciuleandra”de L.Rebreanu,,Omul cel bun din Siciuan”etc.Urmatorul proiect in care Dumitru Acris v a fi implicat la fel in regia lui Suren Shahverdyan de dasta data un spectacol din trei personaje v-a avea premiera la Chisinau in 2010.
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
miercuri, 21 octombrie 2009
joi, 15 octombrie 2009
Dumitru Acris (MOLDOVA)
Suren Shahverdyan (ARMENIA)
Mc.Ranin (ROMANIA)
http://www.youtube.com/watch?v=1yfkAdSRWjw
http://www.youtube.com/watch?v=wI9nCvKjda4
HITLER IN LOVE-link
http://www.youtube.com/watch?v=Y2VdiekJeZ4
sâmbătă, 3 octombrie 2009
HITLER IN LOVE -2008-2009
10-17 martie 2009-HITLER IN LOVE-BUCURESTI,ROMANIA
15 aprilie 2009-HITLER IN LOVE-BACAU,ROMANIA
12 mai 2009-HITLER IN LOVE -TRABZON,TURCIA
30 iunie 2009-HITLER IN LOVE-PRAGA,CEHIA
09 august 2009-HITLER IN LOVE-AMSTERDAM,OLANDA
27 septembrie 2009-HITLER IN LOVE-ROMA,ITALIA
marți, 22 septembrie 2009
PRIMA ASSOLUTA A ROMA – ITALIA
Testo e interpretazione: Dumitru Acris (Moldova)
Regia: Suren Shahverdyan (Armenia)
Dopo che è stato recitato con le sale pienissime a Praga-Cehia, Bucarest-Romania, Trabzon-Turchia ,Amsterdam-Olanda,e il 27 settembre 2009, lo spettacolo sarà presentato al pubblico di Roma-Italia. HITLER IN LOVE, uno spettacolo controverso e duro che ha avuto la prima a novembre 2008 nato dal testo originale di Dumitru Acris, ha come produttore e protagonista unico l’autore e ha avuto la regia dell’armeno Suren Shahverdyan, che nel 2006 ha preso il premio per il migliore regista al Festival Internazionale del Teatro del Cairo (Egitto).L’approccio non è politico. Viene presentato quell’altro Hitler che le masse non conoscono. L’azione si svolge negli ultimi giorni della vita del dittatore, in un bunker nel quale Hitler è chiuso e presenta gli aspetti della sua vita intima: la relazione con la madre, le donne della sua vita e con i generali dell’armata. Nel testo appaiono le motivazioni dell’odio contro gli ebrei, le debolezze e i complessi sconosciuti al pubblico, la relazione di Hitler con la musica. La conclusione potrebbe essere quella che ogni bambino, privato dell’amore paterno, rischia di diventare un dittatore. Dumitru Acris ha studiato all’Accademia di Musica, Teatro e Arte Plastiche di Chisinau, 2004 (scuola russa di teatro secondo il metodo di Stanislavschi). Come attore del teatro “Luceafarul” di Chisinau- Moldova, ha vinto nel 2002 il premio UNITEM (Unione degli Uomini di Teatro di Moldova) “Steaua Fara nume”, nel 2005 – attore della stagione teatrale, nel 2007, titolo onorifico di “Maestru in arta”, nel 2009 il II premio per il migliore spettacolo di teatro con one man show “Hitler in Love”, durante il Festival “Apostrof” di Praga, Rep.Ceca.Al lancio di Roma sono stati invitati il Presidente del Consiglio Silvio Berlusconi, alcuni leader politici tra cui Dario Franceschini e anche ambasciatori accreditati a Roma.
Fino alla fine dell’anno, lo spettacolo è programmato per essere recitato sulle scene della Russia, in Germania, a Shanghai (Cina), a Tokyo (Giappone) e quasi in tutti gli stati dell’Europa dell’Est.
HITLER IN LOVE 27 settembre,ore 19.00
Teatro delle Emozioni
via Tor Caldara 23 - 00179 Roma (Zona M Arco di Travertino Per prenotazione: acrish@mail.ru , acrisdumitru@hotmail.com, tatianaciobanu1@yahoo.it
sâmbătă, 12 septembrie 2009
sâmbătă, 29 august 2009
L’acteur moldave Dumitru Acris - lauréat du deuxième prix au festival de théâtre de Prague
Article par Rodica Istrati
Pendant la période du 27 au 1 juillet 2009, à Prague s’est tenu le festival International de théâtre « Apostrophe ». Le programme du festival a inclus 13 spectacles. Des participants de République Tchèque, de Slovaquie, de Pologne, d’Hongrie, d’Allemagne, de Russie, d’Italie, de Brésil aussi que de Syrie y ont pris part. La Roumanie a été représenté au festival par le théâtre « Tony Bulandra » de Tîrgoviste, avec un one-man-show de l’acteur d’origine moldave Dumitru Acris.
L’auteur du texte et le producteur unique de la pièce de théâtre « Hitler in love » (il s’agit de la vie intime d’Hitler) est notre compatriote, Dumitru Acris, tandis que la mise en scène a été exécutée par l’arménien Suren Shahverdyan.
Ce spectacle solo a impressionné tant le public que le jury, remportant le deuxième prix à la section « théâtre indépendant ». A la fin du spectacle, a eu lieu une conférence de presse lors de laquelle les producteurs ont répondu aux questions des spectateurs et des critiques de théâtre accrédités à ce festival.
La première du spectacle a eu lieu en Roumanie au mois de novembre 2008. C’est le théâtre « Tony Bulandra » qui a organisé les dix premières représentations. Ayant connu un grand succès, le spectacle a été ultérieurement joué au théâtre « C. Nottara » de Bucarest, en présence des représentants de l’Ambassade de la République de Moldavie à Bucarest, ainsi que des représentants de l’Institut Culturel Goethe et de l’Institut Culturel Roumain. Le spectacle a été hautement apprécié par le grand public tout comme par les critiques de théâtre de Bucarest. Au mois de mai, le spectacle a été joué à Trabzon, en Turquie.
Cette fois-ci, l’acteur moldave Dumitru Acris, qui a représenté la Roumanie, a été apprécié par les critiques de théâtre pour l’expressivité dans l’interprétation du rôle, tandis que le metteur en scène arménien a surtout été apprécié pour la diversité des modalités d’expression utilisées lors du one-man-show.
Dans le cadre de la conférence de presse, Dumitru Acris a déclaré que la Roumanie n’est qu’un pays de transit où il n’a joué que 15 représentations de « Hitler in love ». « Je n’ai pas du tout compris quel serait le rapport entre la politique et ce spectacle, ni quelle seraient les intérêts politiques à ce sujet. Le spectacle n’a aucun lien avec les relations non-favorables entre la Roumanie et la République de Moldavie. J’ai joué le spectacle dans le cadre du festival le 15 avril, quelques jours après la soit-disant Révolution de Chisinau. Je veux que ça soit clair que je ne suis pas du tout intéressé à la politique et que je ne m’impliquerai jamais dans cette affaire. Il s’agit juste d’un spectacle sur la vie intime d’un dictateur. C’est pour la dernière fois que j’ai joué le spectacle « Hitler in love » en Roumanie. Je suis très heureux d’avoir gagné le deuxième prix en représentant la Roumanie », a déclaré le jeune acteur.
L’Institut Culturel Roumain va accorder des bourses aux citoyens moldaves. Dumitru Acris a l’intention de s’inscrire dans ce concours, avec sa pièce « Hitler in love », afin de promouvoir la dramaturgie roumaine à l’étranger. Il est prévu qu’une série de spectacles soient joués en France ; en roumain - pour la communauté roumaine et en français - pour le reste du public.
Dumitru Acris espère que son spectacle « Hitler in Love » soit lancé à Paris dans quelques mois. « J’enverrai avec un grand plaisir des invitations à l’Institut Culturel Roumain aussi qu’aux représentants des Ambassades et des Consulats de la République de Moldavie, de la Roumanie et de l’Arménie à Paris comme je le fais toujours quand j’ai des représentations à l’étranger », a dit Dumitru.
Le long de l’an 2009, le spectacle sera joué à Shanghai, en Chine, à Caire, en Egypte, à Moscou, en Russie, à Berlin, en Allemagne, à Rome, en Italie et à Paris, en France.
Dumitru Acris a un nouveau projet qui est déjà en voie de réalisation. Il collabore avec le même producteur, mais, cette fois-ci, il aborde la dramaturgie classique. La première aura lieu à nouveau au théâtre « Tony Bulandra » de Tirgovişte. C’est notamment ici qu’il s’était affirmé à l’étranger en tant qu’acteur, après avoir fait ses débuts au théâtre « Luceafărul » de Chisinau, en Moldavie.
Dumitru Acris a fait ses études à l’Académie des Beaux Arts de Chişinău. En 2007, il devient détenteur du titre honorifique d’Artiste Emérite de la République de Moldavie. C’est un jeune acteur qui représente avec dignité son pays.
duminică, 12 iulie 2009
In perioada 27 iunie – 1 iulie, la Praga s-a desfasurat Festivalul international de teatru ,,APOSTROF,,Programul festivalului a inclus 13 spectacole din Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Germania, Rusia, Italia, Brazilia, Coreea, Siria. Romania a fost reprezentata la acest festival de Teatrul „Tony Bulandra” din Targoviste, cu one man showul basarabeaului Dumitru Acris - “Hitler in love”(despre viata intima a lui Hitler) -regie, Suren Shahverdyan, Armenia care in 2006 la Festivalul International din Egipt Cairo lua premiul pentru cea mai buna regie cu spectacolul,,Psichosys 4.48 de Sara Kane.Dumitru Acris este autorul textului si producatorul unic al spectacolului.
One man showul „Hitler in love” a impresionat publicul si juriul festivalului, obtinind premiul II „pentru cel mai bun spectacol „la sectiunea Teatru Independent. Dupa prezentarea spectacolului „Hitler in love”, actorul si regizorul au sustinut o conferinta de presa chiar in sala in care a avut loc spectacolul si a raspuns intrebarilor criticilor de teatru acreditati la festival si a spectatorilor.
„Hitler in love" a avut premiera оn Romania in noiembrie 2008. Teatrul „Tony Bulandra” din Tirgoviste a gazduit primele 10 reprezentatii ale acestei productii. Dupa ce s-a jucat cu sali arhipline la Tirgoviste, spectacolul s-a jucat in martie 2009 la Teatrul „C. Nottara” din Bucuresti unde au fost prezenti reprezentanti ai Ambasadei R.Moldova la Bucuresti,Armeniei,Rusiei,Germaniei,Austriei,reprezentanti ai Institutului Cultural Goethe,si Institutului Cultural Roman,unde a fost apreciat la justa valoare de publicul si criticii bucuresteni.In luna mai spectacolul ajunge sa fie jucat pe scena teatrului din Trabzon Turcia,la fel Dumitru Acris reprezentind Romania,unde a fost apreciat de critici pentru expresivitate in interpretarea rolului,iar regizorul pentru diversitatea modalitatilor de expresie intr un one man show.
Dupa un festival de teatru din Romania, la care presa scria ca este marele favorit, Dumitru Acris a declarat ca pentru el Romania este o tara de trecere, unde s-a oprit doar pentru 15 reprezentatii ,,Hitler in Love".
„Nu am inteles ce are politica actuala cu acest one man show, care ar fi interesele politice pe marginea acestui subiect si ce treaba poate avea un spectacol de teatru cu relatiile nefavorabile dintre Romania si Republica Moldova. Eu am jucat spectacolul in cadrul festivalului pe 15 aprilie, la citeva zile de la asa zisa revolutie de la Chisinau. Vreau sa fie clar ca pe mine nu ma intereseaza politica si nu ma voi implica politic niciodata.Este doar un spectacol de teatru despre viata intima a unui dictator. Din cele intimplate la festivalul de la Bacau, am inteles care sunt criteriile de apreciere ale unui spectacol de teatru si ca ele nu sunt profesioniste,sunt bazate pe plan politic si pile.In afara de directorul artistic al teatrului din Bacau si doamna Any Tracy din S.U.A,care faceau parte din juriu nu am mai vazut nici o persoana din membrii juriului sa fie capabila sa analizeze profesionist un spectacol de teatru(dupa scoala profesionista)sau la Moscova criticii de teatru absolvesc actorie si regie in paralel cu critica de teatru,si numai dupa vre o citiva ani au curajul sa se semneze,,critic de teatru,,Este pentru ultima data cind am mai jucat Hitler in Love in cadrul vreunui festival de teatru din Romania”Oricum ma bucur ca anume la Praga am reusit sa aduc Romania pe locul 2 din 13 tari participante.
In luna aprilie I.C.R Paris acorda pentru prima data burse si pentru cetatenii moldoveni(Dumitru Acris nu detine nici pina azi cetatenia romana).In concurs la sectia teatru a fost inaintat spectacolul,,Hitler in Love”pentru promovarea dramaturgiei romanesti peste hotare,deasemenea si pentru a fi jucate o serie de spectacole ,,Hitler in Love”atit pentru comunitatea romanilor din Franta dar si in limba franceza pentru restul publicului.
-Se pare ca acest one man show produs in Romania de un cetatean al R.Moldova care a reprezentat si in continuare care reprezinta Romania in mai multe tari,in cadrul mai multor festivale internationale de teatru nu este in deajuns de bun pentru a reprezenta teatrul romanesc contemporan prin intermediul unei structuri de stat cum este Institutul Cultural Roman de la Paris.Sper si cred ca in citeva luni v-a fi lansarea la Paris a spectacolului ,,Hitler in Love,,cu mare drag voi expedia invitatii pentru I.C.R,pentru Ambasadele si Consulatele R.Moldova,Romaniei si Armeniei asa cum fac de fiece data cind joc peste hotare.
Germania,Roma-Italia,Franta-Paris.
Dumitru Acris ne-a asigurat ca in scurt timp ne va uimi cu un proiect nou. Am reusit doar sa aflam ca va lucra cu acelasi regizor si ca de data asta va aborda dramaturgia clasica si nu e vorba de un monospectacol.
,,Premiera v-a aparea la Tirgoviste,in Teatrul Tony Bulandra,deoarece de acolo mi am luat avintul,deoarece in frunte cu M.C. Ranin teatrul,,Tony Bulandra,,e unicul teatru din lume care a organizat un festival international de teatru cu buget zero,deoarece au reusit sa impresioneze ani in sir publicul cu spectacole deosebite,vii,si pentru ca am lasat acolo in acea scena o parte din sufletul meu!!!
marți, 23 iunie 2009
About,,Hitler in Love"
remplaza_fecha('13 decembrie 2008');
13dec
remplaza_fecha('');
13dec
Hitler in love...Ioana in love :)
Etichete: din oras, fericire, teatru
Back from "Hitler in Love"[one man show!] .
Ge-ni-al! Am vazut piesa asta a doua oara si m-a impresionat la fel de mult...inclin sa cred ca as putea sa o vad de inca vreo cateva ori bune si mi-ar lasa aceeasi impresie.De cel care a scris,produs si jucat piesa ce pot sa zic...Hitler e in love...eu la fel :>:XCuvintele sunt oricum de prisos,nu pot sa zic decat ca merita vazuta si nu doar o data.Cei din Targoviste mai au ocazia sa o vada maine,caci din ianuarie vor pleca la Berlin,la Moscova,Dumitru Acris este in negocieri si cu cateva teatre din Bucuresti si banuiesc ca o vor juca si in Chisinau,unde nu a fost jucata pana acum.Stiu ca spun asa niste lucruri pe care nu voiam sa le spun.Voiam sa spun doar ca m-am indragostit de omul asta.Este un actor deosebit care comunica extraordinar cu publicul.Pot sa spun ca am vazut ceva piese de teatru,dar parca niciunul din actori nu s-a apropiat atat de mult de public [cand spun public ma refer la mine personal,fiindca habar n-am cum il percep ceilalti]. Iar modul in care trece de la o stare la alta e absolut surprinzator,te lasa pur si simplu fara cuvinte.Tot ce-ti ramane de facut e sa te minunezi,sa te ridici in picioare si sa aplauzi cat te tin palmele.Asta am facut si noi in seara asta,iar caldura pe care o emana omul asta s-a simtit si in momentele alea.In seara asta am realizat un lucru,fiind poate si putin influentata de prestatia lui,dar si de replica lui Hitler : "Teatrul e..e totul..".Sincer,stau si ma gandesc daca exista o alta arta care sa "conecteze" atat de mult oamenii.Poate muzica.Dar de cate ori nu se face playback? La teatru nu ai cum sa faci playback.Esti tu,scena si publicul.Scena e asa...ca un liant intre tine ca actor si public. Si n-ai cum sa-i pacalesti asa cum fac pseudo-cantaretii,stii de ce? Pentru ca publicul simte,simte fiecare vibratie din vocea ta,fiecare cuvant pe care il spui,fiecare privire pe care le-o arunci.Publicul simte tot.Publicul simte cand faci cu drag ceea ce faci si cand nu!Simte asta in personajul pe care il joci,in complexitatea sau lipsa de complexitate a sa.Si in plus,in fata publicului nu ai cum sa zici : stop,nu,nu...nu mi-a iesit bine scena asta,taiati-o,o luam de la capat. Ca actor de teatru trebuie sa traiesti momentul la o intensitate ametitoare,trebuie sa intelegi ca timp de doua ore,sa zicem,tu contezi cel mai putin,iar cei ce conteaza cel mai mult sunt personajul tau si publicul.Ii promit si imi promit ca de fiecare data cand o sa vina in Targoviste o sa merg la spectacolele lui, care sper sa fie cat mai dese si care sper sa nu ma dezamageasca niciodata!
P.S.A nins un pic cand am plecat de la teatru...un pic de tot,dar a nins :
X Si mi-am pus si dorinta :
XLet it snow,let it snow,let it snow...
sâmbătă, 13 iunie 2009
joi, 11 iunie 2009
Hur'ababura
24 mai 2009
Dumitru Acriş - artistul care renaşte istorii
„Hitler in love” este un spectacol scris de Dumitru Acriş în regia lui Suren Shahverdyan, care urmăreşte să dezgolească părţile cele mai sensibile ale celui mai de temut dictator din istorie: Hitler.Si acest interviu, ca şi cel dinainte face parte din arhivă, având în vedere că a trecut ceva timp de atunci. Cu toate acestea am ales să îl public pentru ca este un eveniment cu adevărat reprezentativ pentru cultura târgovişteană. Premiera specatcolului a avut loc în luna noiembrie 2008 la Teatrul “Tony Bulandra” şi îl are în distribuţie chiar pe autorul textului, cel care, aşa cum cu siguranţă ar spune o prietenă pasionată de spectacol, îţi trezeşte toate simţurile fiinţei prin trecerea echidistantă de la o stare complexă la o altă stare complexă.Relaţia cu mama este una din atitudinile şocante, pe care nu ne aşteptam să le regăsim în comportamentul barabar al celui ce a fost Hitler…Cu toatea acestea, masca dispare de-alungul spectacolului, găsind în Hitler, nu doar o stare de fapt, ci şi o posibilitate sentimentală.Imediat după terminarea premierei, am fugit în culise, unde Dumitru Acriş, la fel de tonic ca şi în timpul spectacolului a început în a descrie sentiemnete, idei, gânduri…
R.: Cum a fost pentru prima dată în această postură?
D.A.: M-am simţit extraordinar pentru că am avut şi un public bun. A contat foarte mult căldura care a venit din partea sălii.
R.: Din cest spectacol am aflat mai mult decât aflăm despre Hitler din cărţile de istorie. Cum a venit ideea unui spectacol de genul acesta?
D.A.: Ideea unui monospectacol se năştea prin ianuarie (2008), după care m-am întâlnit cu Suren în Turcia, la un festival de teatru, unde am discutat cu el despre ce aş vrea să fac. Mi-a spus „alage o temă, alege materialul, găseşte o piesă şi discutăm”. La ceva timp ne-am întâlnit la Târgovişte. M-a întrebat dacă am ales vre-un material. Eu avem ceva idei; mă gândisem la Idiotul de Dostoievski, sau la Pescăruşul de Cehov.
R.: De unde şi până unde Hitler?
D.A.: Eram într-un cort unde mâncam şi la un moment dat am văzut câteva portrete de-ale lui Hitler, Stalin şi mai mulţi.
R.: Unde s-a năcut ideea?
D.A.: Ideea s-a născut la Târgovişte, de-asta am insistat ca acest spectacol să i-a naştere aici.
R. Ideea specatcolului mi se pare cu atât mai interesantă cu cât, informaţiile despre Hitler, mai ales cele dobândite în anii de şcoală nu se referă decât la faptul că a fost un nenorocit care a avut ca prim scop uciderea câtor mai mulţi oameni, sub o forma mai mult sau mai puţin diabolocă. Spectacolul încearcă să argumenteze anumite atitudini pe care dictatorul le-a avut de-alungul perioadei sale de glorie?
D.A.: Am încercat să motivăm de ce a omorât şi de ce a făcut atâte alucruri urâte. Am vrut ca oamenii să înţeleagă că fiecare copil, dacă este lipsit de dragostea părintească riscă să devină mai târziu un Hitler.
R.: Deci, acest specatol are şi o latura educativă.
D.A.: Exact. Eu am impresia că Hitler totuşi n-a murit; el există şi trăieşti printre noi. Despre asta vorbeşte şi finalul spectacolului.
R.: Am înţeles că acest spectacol nu a avut un buget alocat. Înţeleg că este dorinţă, dar cum a fost posibilă realizarea lui fără o sursă consistentă de finaţare?
D.A.: Nu am primit un buget pentru aceast spectacol. Banii pentru a achita lucrul regizorului, costumele, recuzita şi aşa mai departe, au fost asiguraţi de 4 credite pe care le-am luat de la bancă; când l-am luat pe al V-lea, au aflat băncile (râde) şi acum mă aşteaptă la Chişinău.
R.: Deci, aţi încercat să fiţi un Hitler şi în viaţa de zi cu zi!
D.A.: Nu, doar că simţeam cu sufletul apariţia acestui spectacol. Şi slavă Domnului a ieşit până la urmă.
R.: Care a fost lait-motivul spectacolului?
D.A.: Atât pe mine, cât şi pe Suren ne-au interesat complxele, viaţa intimă a acestui dictator. Am plecat de la ideea că masele cunosc foarte puţin despre ceea ce s-a întâmplat cu el. Eu sunt foarte curios, chiar şi în prezent, de viaţa dictatorilor.
R.: Credeţi că specactorul a plecat de la teatru cu ideea că trebuie să se gândească mai mult la partea sentimentală a vieţii?
D.A.: Eu cred că viaţa este scurtă şi trebuie trăită frumos. Sper că oamenii au înţeles, imediat ce au părăsit sala de spectacol că trebuie să iubească şi să se lase iubiţi.
R.: Actorul Puiu Jipa spunea că unul din motivele pentru care oamenii ar trebui să vină la teatru este pentru că visează altcineva în locul lor. Ce aţi visat în această seară pentru noi?
D.A.: Scena de final, când se stinge lumina şi în sală este o pauză, iar lumea nu înţelege dacă spectacolul a luat sfârşit sau va mai urma ceva. Pauza asta durează 5-6 secunde. Atunci am senzaţia că trece din nou, tot spectacolul prin tine.
R.: A ieşit aşa cum vă aşteptaţi?
D.A.: Cred ca da!
joi, 7 mai 2009
5/04/2009
Îşi rodea unghiile, suferea de "tulburări digestive", era rapid, mecanic, pentru el mâncarea era un mijloc indispensabil subzistenţei. Zvonurile despre homosexualitatea lui şi obsesiile anormale au rămas la stadiul de zvonuri. Femeile din Germania îl considerau "politicos, şarmant, stilat şi foarte chipeş". Ochii lui de un albastru pal radiau o putere hipnotică.
Un personaj ce poate fi recunoscut uşor din această scurtă descriere: Hitler.
Actorul Dumitru Acriş, interpretul acestui Hitler al ultimelor clipe spune că sala George Constantin este ideală pentru acest spectacol deoarece scările care duc până la scenă dau senzaţia de buncăr. Dumitru Acriş are de-a lungul spectacolului o evoluţie surprinzătoare, care, pentru câteva clipe, aduce aminte de Ovidiu Iuliu Moldovan, în paranteză fie spus, fără vocea aferentă.
INSPIRAŢIE. Cum i-a venit ideea unui astfel de spectacol? "Ideea mi-a venit la Târgovişte", spune Dumitru Acriş. "Am venit invitat la Festivalul Babel şi îl ştiam pe regizor de prin 2002. Erau foarte multe pancarte cu Hitler şi m-am gândit că prea puţin s-a speculat partea aceasta a relaţiei lui cu femeile, viaţa lui intimă. Chiar titlul sugerează asta: Hitler in love. Piesa s-a jucat mai întâi la Târgovişte. Apoi la Bucureşti. Am luat credite din patru bănci, am dormit în Gara de Nord, la Bucureşti, că nu aveam unde, apoi în biserică. Sunt multe detalii de suflet care mă leagă de această piesă".
VISURI. "Am ambiţii mari, România este o ţară de trecere pentru mine, nu mă opresc aici", spune Dumitru Acriş. "La Chişinău au vrut foarte mulţi să mă implice în politică cu acest spectacol. Atât opoziţia, cât şi guvernul. Nu am vrut. Categoric am spus că este strict un spectacol. Actorii nu trebuie să facă politică. Voi juca în Germania, dar cred că la Moscova este mai uşor de jucat decât la Berlin. Eu cunosc rusa mai bine ca româna. Nu am probleme. Aş vrea foarte mult să găsesc un impresar care ar putea să mă ajute.
Piesa oferă o descriere vie a lui Hitler în ultimele zile ale vieţii şi comportamentul său din buncăr. Hitler a fost şi în viaţa privată la fel de dificil precum a fost în politică. Regizorul îmi spunea: "Dima, eu vreau să văd cum Hitler mănâncă!" Am stat la spitalul de psihiatrie din Chişinău, am urmărit comportamentul bolnavilor de epilepsie, Basedow, chestii maniacale, depresii. Am adus bolnavii la starea de euforie care mă interesa pe mine. Erau pasivi, sedaţi, dar cu ajutorul medicilor i-am adus în starea de care aveam nevoie.
Am dormit cu ei acolo, de asemenea, am fost la morgă. Unde sunt aduşi toţi morţii din ţară, am vrut să simt senzaţia aceasta de frică, de subsol, de buncăr, pericolul. Am trecut prin toate aceste stări cu Biblia alături. Lucram la spectacol şi ştiam că pot atrage o sumedenie de lucruri negative, fiind vorba de moartea a milioane de oameni. E foarte complicat. În ultimele două, trei zile până la spectacol nu puteam dormi. Simţeam o frică nebună... Este foarte greu pentru un actor să joace aşa. De asta lumea, chiar marii actori nu prea riscă".
LIBERTATE. "Chiar dacă este un one man show, mai sunt zece oameni implicaţi. Vreau să ajung la Chişinău să-mi fac o companie de teatru. Îmi doresc enorm. Dacă nu reuşesc la Chişinău, o deschid în România.
Tot ce ţine de Chişinău am făcut, nu pot să să mă opresc aici... Am lucrat la radio, făceam matinal. În paralel lucram în teatru. Nu pot să aştept o filmare o dată la nu ştiu cât timp, o telenovelă nu ştiu de care, nu pot. Trebuie să merg mai departe. Nu pot oricum să rămân la spectacolul acesta, deja am alte idei pe care vreau să le pun în practică".
Un spectacol incredibil
"Hitler in love" a avut premiera în România în noiembrie 2008. Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte a găzduit primele reprezentaţii ale acestei producţii armeano-moldoveneşti. După ce a fost jucat la Târgovişte cu săli arhipline, în 2009 spectacolul a ajuns şi la Bucureşti.
Acest lucru a fost posibil datorită Teatrului Nottara. "Mi-a plăcut mult întâlnirea cu Mircea Diaconu", spune Dumitru Acriş. "«Bună ziua!» «Bună ziua!». «Cum te numeşti?» «Dumitru Acriş». «Sunt Mircea Diaconu, un fel de director la Teatrul Nottara». Mi-a plăcut mult. De altfel a şi fost la spectacol". Dumitru Acriş a absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău în 2004. Regia spectacolului aparţine lui Suren Shahverdyan din Armenia care a participat cu spectacolul Psychosis 4:48 de Sarah Kane la Festivalul Babel 2008 de la Târgovişte. Coregrafia este semnată de Nadejda Rusu.
Hitler in love
La Nottara, am fost conduse la subsol. O încăpere mică, puţin prăfuită, neagră. Sunetele de sirenă îţi dădeau o uşoară stare de panică. Eram în buncăr! ACEL buncăr.
Mi s-a ridicat părul pe ceafă la începutul piesei: 1 minut dintr-un discurs al lui Hitler. O oră jumate am stat cu ochii fixaţi şi hipnotizaţi pe scenă. Am avut momente în care nici nu am respirat. Altele în care am sărit din scaun. Expresii de nebunie, halucinaţie, paranoia, acuzaţii de trădare aruncate generalilor invizibili, obsesii erotice legate de nepoata Geli Raubal, declaraţii de dragoste făcute Germaniei, amintiri şi dialoguri fictive cu mama, chiar şi o explicaţie halucinant de banală pentru ura lui viscerală şi holocaustică (dacă mi se permite acest cuvânt) pentru evrei: o prostituată evreică l-a îmbolnăvit de sifilis. Acesta este textul. Fără exagerări, fără tuşe îngroşate aiurea. Nu se încearcă o reabilitare a lui Hitler. Şi nici o demonizare în plus. Întrebarea-concluzie care m-a bântuit şi încă mă bântuie (probabil pe foarte mulţi alţii): cât de uman poate fi un monstru inuman?Omul de pe scenă şi din spatele cuvintelor: Dumitru Acriş. Nu am fost nici prima nici ultima oară la teatru. Am plâns, am râs, am fost emoţionată şi fericită. De foarte multe ori. Şi am avut şansa să văd atât de aproape mulţi artişti nemaipomeniţi.
Acum am fost bulversată. De joc, de interpretare, de transpiraţia de pe faţă, de
rictusul feţei, de figura când monstruoasă, când grotească, când inspirând o milă ca cea pentru un vierme zdrobit pe asfalt (acea milă combinată cu silă), de nebunia şi pasiunea acestui artist. Nu doar actor, artist. Şi acum, în timp ce scriu, mi se zbârleşte pielea pe mine de cât de mult a putut transmite! Vă jur, îmi bătea inima mai tare la zbuciumul lui. La zborul fâlfâit al mâinilor superbe. Am avut senzaţia că, la sfârşit de spectacol, acest om transpiră sânge prin fiecare por cu care a jucat. Nu sunt omul cuvintelor mirobolante, dar acum simt că sunt prea săracă în vorbe.Am plecat tremurând de la teatru. Am vorbit ca două nebune pe drum spre casă. Am căutat pe net şi m-am aşteptat să găsesc zeci de texte şi referiri la Dumitru Acriş şi nebunia lui. Am găsit doar câteva link-uri, toate ducând spre acelaşi text de PR sec. Pe un singur blog am găsit un comentariu al unei spectatoare, şi ea impresionată de jocul nebunului. De acolo mai departe, am descoperit şi sursa unor fotografii minunate de la piesă. Fotograful Florian Ispas a avut amabilitatea de a-mi trimite câteva dintre ele. Şi îi mulţumesc încă o dată.
Azi la ora 19:30 e cea de-a doua reprezentaţie. Nu ştiu când va mai fi una în Bucureşti. Am aflat doar că frumosul nebun Dumitru Acriş va pleca la Moscova şi la Berlin cu spectacolul său. Şi la multe festivaluri sper. Pentru că nu e o piesă clasică sau cu vechime.
Nebunia de pe scenă s-a încheiat cu întrebarea dureroasă: „Credeţi că după mine nu veţi mai urî?” Şi apoi o proiecţie de imagini care au dat răspunsul.
Nu mai spun nimic. Îmi doresc enorm să mai tot aud de Dumitru Acriş. Şi să-l mai văd transpirând sânge. Ca de final, o să-l citez: „Păcat că sunt foarte puţini oamenii nebuni cu suflet care să investească în teatru”.








io-s muta inca!!
va inchipuiti cum e sa vina actorul/textierul intr-un building de birouri, cu afishu-n mana, sa-si vanda biletele la spectacol? m-am urat pentru o clipa ca gandesc in shabloane si nu l-am recunoscut din prima (il vazusem intr-un promo la tvr). mie una mi se pare unul dintre oamenii frumosi, cum ii numeste dan puric, de care avem mare nevoie!
Moldova aia e atît de săracă, nici nu vă puteţi închipui, băi românilor! Salariul mediu in Republica Moldova e de 245 USD, ceea ce echivaleaza cu 156 de euro.
E atît de săracă şi de umilită ţărişoara aia şi oamenii de pe-acolo sunt atît de buni şi frumoşi şi talentaţi. Buni de să-ţi dea din sărăcia lor o duminecătură. Şi talentaţi de să-ţi dea lacrimile. Iar femeile lor sunt ABERANT de frumoase. Şi vorbesc stîlcit româneşte şi mi-e atît de milă de ei şi mi-e ciudă cînd îi aud şi mă revolt cînd îi ştiu atît de săracani şi de umiliţi şi de talentaţi într-o bucată de ţară tot atît de frumoasă ca a noastră. La Chişinău îşi dau lacrimile la fiecare pas, ca la un spectacol uluitor, în care superbul, mizeria, emoţia şi ciuda înăbuşită se-amestecă savant, cu scopul să-ţi distrugă orice normă de valoare. Doamne, ce artişti trăiesc în Moldova, dac-aţi şti! Cobileanski, un tînăr regizor genial, Planeta Moldova, (căutaţi pe Youtube dacă vreţi să vă prăpădiţi de rîs!), Botgros cu muzica lui de român cu inimă de foc, Pavel Stratan, trupele de rock care sparg topurile occidentale, solistele cu voci de moare lumea, pictori ( Mihai Grecu, Aurel David, Andrei Sârbu, Valentina Rusu Ciobanu, Valeriu Schiau şi alte cîteva zeci de plasticieni ale căror lucrări îţi taie respiraţia)... Ai zice că e o ţară de artişti. Atît de săraci şi atît de trişti. Ce blestem i-o fi apăsînd pe moldoveni? O fi curvăsăreala lui Ştefan? O fi Cernobâlul? O fi greaţa dîmboviţeană cînd vine vorba de moldoveni?
În 1992, cînd cu "Podul de flori" l-am întrebat pe ministrul moldovean de atunci al culturii ,Ion Ungureanu, scriitor şi domn subţire, că ce-ar fi să vrea Parlamentul lor să se facă una cu Parlamentul de la Bucale. Şi să vină partea din stînga Prutului la locul ei, la România? Numai ce-a pus mîinile la ochi şi, printre lacrimi, a zis: Cu ce, Valule drag, cu ce? Să se unească două sărăcii?
Nu mă miră că spectacolul lui Dumitru Acriş e unul impresionant. Artiştii moldoveni sunt cu totul, în tot ce fac, impresionanţi.
Aşa săraci şi plini de tristeţe cum sunt.
Doamne, Lia, eu veneam plina de veselie sa-ti spun ca am pus un PS la ultimul post si am dat peste ce-a zis Val Varanus despre moldoveni, mai ca nu m-a podidit plânsul. N-am fost acolo, nu stiu cum e, stiu doar, cum zice si el, cã-s buni la muzicã. Cunosc o doamnã din Chisinau care lucreazã cu mama la Radio - o doamnã în toatã puterea cuvântului, care mi-a povestit ca la venirea in Bucuresti mergea pe jos de la Radio in Bucur Obor sau unde statea, pentru ca nu-i ajungeau banii si pentru transport. Saracia poate scoate la iveala ce-i mai rau, dar si ce-i mai bun in noi. Ma simt meschina acum, cu fitzele mele culinare.