vineri, 8 august 2014
duminică, 4 mai 2014
Furtuna după 155 de ani
La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte, în stagiunea 2013-2014, s-a montat, într-o viziune absolut originală, „Furtuna” lui Alexandr Nicolaevici Ostrovsky. Regizorul Dumitru Acriş afirmă într-un interviu că:„Furtuna vine să trezească sufletele omeneşti şi tot ce este viu în oameni, pentru fiecare personaj reprezentând un factor diferit: o prevestire, începutul unei noi vieţi, vocea Celui de sus care prevesteşte unele evenimente sau pedeapsa pentru păcatele noastre.”
Scrisă în 1859, văzând lumina rampei pentru prima dată în luna noiembrie a aceluiaşi an, „Furtuna” este astăzi o adevărată provocare pentru regizor, scenarist, actor prin elementele cu adevărat perene din ea: povestea tragică a unui triunghi clasic ce dezvoltă relaţia dintre o tânără, soţul ei şi mama acestuia, descoperirea fericirii (într-o zi ea îl întâlneşte pe Boris, nepotul unui negustor de vază din oraş, şi se îndragosteşte de el), raportul dintre sacru şi profan care trebuie exprimat într-un limbaj sincretic al secolului XXI, pentru spectatori de cele mai diverse vârste, concepţii, gusturi.
Piesa de teatru regizată de Dumitru Acriş surprinde prin actualitate, fiind o montare complet nouă a unei piese ce datează de acum 155 de ani, destinată unui public nou. Pentru a nu lăsa piesa lui Ostrovsky ancorată în timp, într-un oraş neştiut al Rusiei într-o perioadă pe care spectatorii zilelor noastre nu o înteleg, regizorul vine cu o adaptare care atrage publicul actual. Regizorul reuşeşte să ajute teatrul să supravieţuiască într-un oraş mic, dar încărcat de istorie, susţinând, aici, vechea artă a actoriei.
Primul lucru care atrage spectatorii este afişul neobişnuit, pe un fundal întunecat, încărcat cu fum, oameni plini de noroi strigă, într-un acces de nebunie sau de disperare acută, căutând parcă o geană de lumină care să îi ducă la suprafaţă, să îi elibereze din mizerie.
Ceea ce impresionează la piesa de teatru regizată de Dumitru Acriş este modul în care este implicat publicul în spectacol şi felul în care îi sunt solicitate toate simţurile pentru a înţelege piesa. Susţinând caracterul sincretic al teatrului, piesa „Furtuna” a captat atenţia spectatorilor din prima secundă în care au intrat în sală,. Mirosul de tămâie creează o stare de panică, susţinută de jalnicele ţipete ale actorilor de pe scenă. Mirosuri de lemn proaspăt tăiat şi de pământ ud după ploaie au umplut pe rând sala de spectacol, iar în momentele în care ploaia se dezlănţuia pe scenă, se putea simţi o răcoare generală care duce spectatorul direct în natura dezlănţuită.
Muzica a dictat mişcarea actorilor pe parcursul întregii piese de teatru, o muzică puternică îndemnând la nebunie, o compoziţie la pian provoca lacrimi, iar melodia sinistră provoca reacţii neobişnuite ale personajelor. Odată cu intensitatea muzicii creştea şi intensitatea sentimentelor personajelor, iar jocul actorilor devenea din ce în ce mai sălbatic, mai dezlănţuit. Compoziţiile alese au fost în general tipic ruseşti, cea mai frecventă melodie fiind una cântată la balalaică, aparţinând folclorului rusesc. Sunetele de greieri au motivat ideea desfăşurării acţiunii într-un spaţiu rural, iar cele 12 clopote de biserică au introdus caracterul religios în piesă. În momentul dezlănţuirii furtunii, tunete puternice au înspăimântat publicul, creând impresia unei adevărate furii a naturii. Lumina a contribuit şi ea la stârnirea interesului publicului, momentele de întuneric profund creând suspansul, iar focalizarea pe un anumit personaj sau element de decor captându-i atenţia spectatorului. În momentul plecării lui Tihon la Moscova a fost simulată sosirea unui tren, utilizându-se tot luminile pentru a reprezenta cele trei faruri mohorâte Actorii au implicat publicul în spectacol, la un momet dat aruncând chiar ligheane pline cu apă peste mulţime. Spaţiul scenei se continuă în cel al sălii de spectacol, intrările şi ieşirile personajelor realizându-se chiar printre rânduri, printre spectatorii a căror atenţie era profund captată de jocul lor scenic.
Decorul nu poate fi caracterizat în alt mod decât folosind cuvântul spectaculos. De o parte şi de alta a scenei au fost instalate cuşti imense, închisoare a personajelor care, odată intrate acolo, se dezlănţuiau, deveneau nişte nebuni. Pe parcursul întregii piese de teatru, în spatele scenei era umbra unei cruci strâmbe care la sfârşitul piesei s-a îndreptat, simbolizând ordinea instalată în vieţile personajelor. În momentele în care erau închişi în cuşti, actorii purtau cămăşi lungi şi albe, simbol al veşmintelor purtate de pacienţii spitalelor ce vindecă bolile mintale, iar în afara lor aveau haine cenuşii, de oameni simpli, iar Kabanova avea o ţinută ce ducea cu gândul la un commandant de infanterie rus, haina acesteia semănând cu o uniformă. Recuzita a fost dintre cele mai bizare: o drujbă, o lanternă, ligheane de tablă, lemne din care nebunii muşcau în nebunia beţiei sau tricicleta ca simbol al infantilităţii lui Tihon, precum şi pernele aruncate de Katia când aceasta era răscolită de conştiinţa păcatului.
Actorii Delia Lazăr, Antonia Ionescu Micu, Sebastian Bălăşoiu, Cristina Dumitra, Andrei Bratu şi Virgil Aioanei sunt prezenţe convingătoare, parte a unei viziuni unitare. Remarcabilă este actriţa Delia Lazăr care a dat viaţă personajului Katiei într-un mod atât de credibil, încât inima spectatorului începe să bată mai tare, cu fiecare lacrimă vărsată de ea. Aceasta a reuşit să implice emoţional spectatorii în piesa de teatru, descoperind în personajul creat de ea tipul clasic de femeie care îşi găseşte scăparea dintr-o căsnicie nefericită în adulter, fiind apoi chinuită de conştiinţa păcatului, Sebastian Bălăşoiu a reuşit să împletească infantilitatea personajului încă legat de mama lui, cu puterea bărbatului însurat care rămâne totuşi un copil în căsnicie, dar care visează la eliberare. Scena lui de nuditate nu a atins pragul vulgarului, susţinând formarea personajului şi încurajându-i personalitatea nedezvoltată încă, nedesprinsă de cuvântul mamei. Cei doi au reuşit să se remarce, însă întreg ansamblul de actori a conferit unitate operei, a reuşit să o facă ceea ce este ea astăzi.
Am intrat în sala de spectacol înfricoşată, am trăit cu intensitate faptele Katiei, am suferit cu ea şi am părăsit sala cu regretul sfârşitului poveștii. Actorii m-au implicat în jocul lor şi nu m-am mai simţit la un spectacol de teatru, ci m-am simţit în îndepărtata Rusie, trăind într-o casă stăpânită de către o femeie dominatoare şi suferind acceaşi iubire imposibilă cu a Katiei.
Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost modul în care regizorul a reuşit să implice atâtea arte în opera sa şi înţelesurile multiple ale piesei de teatru. Acesta a implicat caracterul religios, dezvoltând pedepsirea istorică a femeii adultere prin bătaia cu pietre şi lăsând-o pe Kabanova să citească pasaje biblice într-o casă în care era instalată dezordinea şi nebunia. Dumitru Acriş păstrează conflictul principal, acela al luptei de eliberare a Katiei dintre oamenii manipulaţi de societatea în care trăiesc şi dintre principiile acesteia şi deschiderea către noi orizonturi, fără judecata celorlalţi. Cu toate acestea, el evadează din scenariul original, impunându-şi propriul stil, atrăgând prin originalitate.
Piesa „Furtuna” este un succes al noului teatru din orașul nostru, un semn că revenirea regizorului Mihai Constantin RANIN ne promite evenimente de excepție. Se apropie, de altfel, Festivalul BABEL la Târgoviște…
ELENA ROXANA NĂVODARU
duminică, 30 martie 2014
marți, 1 octombrie 2013
duminică, 30 iunie 2013
Акриш Дмитрий-Dumitru Acris
APOSTROF, Praha
Vydáno dne: 5-6-2009 (0:00)
Divadlo Tony Bulandra – Rumunsko
Dumitru Acris – Zamilovaný Hitler
Divadlo Na zábradlí, úterý 30. června 2009, 17.30 hodin
Zamilovaný Hitler je divadelní one-man-show. Hru napsal představitel hlavní a jediné role Dumitru Acris a režíroval ji arménský režisér Suren Shahverdyan. Hra není politicky zaměřená. Najdete v ní i jiné stránky sklonku Hitlerova života, které zůstaly veřejnosti naprosto utajeny. Zápletka zobrazuje poslední Hitlerovy dny prožité v bunkru. Odhaluje aspekty jeho intimního života: jeho vztah k matce, milenkám i k armádním generálům. Prezentuje jeho nenávist k Židům, jeho neznámé slabiny, roli hudby v jeho životě. Výsledkem by mohl být fakt, že každé dítě, které postrádá rodičovskou lásku, by se mohlo stát diktátorem.
Zamilovaný Hitler byl uveden v produkci divadla Tonyho Bulandra v Rumunsku (Tirgoviste) v listopadu 2008. Od ledna 2009 je hra uváděna v Moskvě a Berlíně.
Divadlo Tonyho Bulandra bylo založeno v roce 2002, a tak patří mezi nejmladší repertoárová divadla v Rumunsku. V méně než pěti letech si divadlo dokázalo vybudovat pověst mladé, nicméně silné scény. Dosáhlo jí díky ambicióznímu programu, svým zanícením a dynamičností. V divadle nyní působí cca 30 herců ve věku okolo 30 let. Divadlo Tony Bulandra se zviditelňuje na různých divadelních festivalech doma i v cizině. Jako repertoárové divadlo se snaží vyhledávat ty nejzajímavější texty světové dramatiky.
Hraje: Dumitru Acris
Režie: Suren Shahverdyan
TheatreTony Bulandra – Romania
Dumitru Acris – Hitler in love
Theatre Na Zabradli, Tuesday, June 30, 2009, 5.30 p.m.
HITLER IN LOVE is a theatre one man show written and played by Dumitru Acris and directed by Armenian director Suren Shahverdyan. The approach is not a political one. You will find the other side of Hitler totally unknown by the masses. The plot is presenting Hitler’s last days of life, closed in his bunker. There are revealed aspects of his intimate life: the relationship with his mother, with his lovers and with his army generals. The text presents his hate for Jewish people, his unknown weaknesses, the role of music in his life. The conclusion of this approach could be that any child missing his parents loves risks to become a dictator. HITLER IN LOVE was produced in Tony Bulandra Theatre in Romania (Tirgoviste ) in November 2008. Starting with January 2009, HITLER IN LOVE will be played in Moscow and Berlin.
Inaugurated on the 30th of January 2002, "Tony Bulandra" Theatre from Târgoviste is the one of the youngest repertory theatres in Romania. In less than 5 years, the theatre managed to impose its youthful yet powerful image through an ambitious program, through being passionate and dynamism. The company has presently approximately 30 actors, the average age being 30. "Tony Bulandra" Theatre's productions were shown in tours, festivals or experience changes both within the country and abroad. As a repertory institution, "Tony Bulandra" Theatre is looking for the most important texts in the universal dramaturgy.
Cast: Dumitru Acris
Director: Suren Shahverdyan
Související soubory - 
Rumunsko - Divadlo Tony Bulandra
Rumunsko - Divadlo Tony Bulandra Dumitru Acris-Дмитрий Акриш
"Hitler in Love" este un spectacol ce
porneşte de la textul original al lui Dumitru Acriş şi îl are ca protagonist
unic chiar pe autor.
Abordarea nu este una politică sau cu un anume
parti-pris. În spectacol este prezentată o faţă a lui Hitler necunoscută
maselor.
Acţiunea se petrece în ultimele zile de viaţă ale
dictatorului, în buncărul în care acesta este închis, şi prezintă aspecte ale
vieţii sale intime: relaţia cu mama sa, relaţiile cu femeile din viaţa lui sau
cu generalii armatei.
Regia este semnată de Suren Shahverdyan, din Armenia,
care a participat cu spectacolul "Psychosis 4:48", de Sarah Kane
Dumitru Acris, un actor cu forta interioara,
Ce ramine din Gala Star 2009
Scris de Laura Huiban in 21 April 2009 | 1,892 citiri
Conteaza doar ce ramine, dincolo de entuziasmul primelor clipe, de mirajul din timpul festivalului. Care dintre cele opt spectacole vizionate la Gala Star 2009 o sa ni le amintim peste un an? Care intilnire cu un actor sau cu un spectacol ne bintuie inca? Pot sa numar pe degetele de la o mina recitalurile din primele trei editii pe care mi le amintesc. Emotia (?) produsa de celelalte s-a dizolvat in esenta timpului trecut. Nu mai exista.
Din Gala Star 2009 va ramine cred intilnirea cu spectacolul “Jurnalul unui nebun” si cu actorul Ivan Vidosavljevic din Serbia, si incintarea de a fi descoperit trupa Liube, pe a carei melodie “Konj” se incheie recitalul sirbului.
Va ramine intilnirea cu Dumitru Acris, un actor cu forta interioara, indraznet, cu o poveste interesanta si cu multa incredere in talentul sau, care nu se lasa doborit de decizia a cinci membri de juriu care l-au ignorat la premiere, pentru ca el e interesat de voturile unui public mult mai numeros.
Dupa Gala Star 2009 ramine si intilnirea cu Iulia Colan, un copil frumos, care m-a impresionat prin eleganta si modestie, si prin devotamentul sau fata de profesie (cita pasiune decurge din faptul ca intr-o zi cineva citeste o carte, decide sa o dramatizeze si sa construiasca un spectacol doar pentru ca i-a placut?).
Am mai ramas cu….gindul la Sorescu pe care Damian Oancea l-a adus in fata publicului unui festival international si cu placerea de a fi redescoperit, azi cind nu mai citesc poezie, unul dintre poetii mei preferati din facultate.
Din Gala Star 2009 ramine amintirea bucuriei cu care actorii din Japonia au participat la acest eveniment teatral bacauan, a generozitatii si a fair play-ului lor – in spectacolele jucate in limba japoneza au inserat fraze in limba româna si au plecat zimbind prietenos de la un festival unde n-au cistigat niciun premiu.
Ramin cu lectia de simplitate in teatru – data de Tamara Buciuceanu, cu recitalul extraordinar si cu lectia de generozitate a dansatorului si coregrafuluiRazvan Mazilu, care a adus pe scena elevi ai clasei de coregrafie de laLiceul de Arta “George Apostu” din Bacau, si mai ramin o vreme cu recitalul extraordinar al actritei Coca Bloos.
In rest, senzatiile si sentimentele legate de Gala Star 2009 plutesc ca un abur care se va dilua in aerul timpului. Din pacate, peste toate va mai ramine si regretul ca actorul Dumitru Acris a plecat fara niciun premiu…
Clasamentul meu:
Marele Premiu: “Jurnalul unui nebun”
Best One Man Show: “Hitler in love”
Best One Woman Show: “Flori pentru Algernon”
Premiul “Stefan Iordache”: “Fitness” si “Hitler in love”
Best One Man Show: “Hitler in love”
Best One Woman Show: “Flori pentru Algernon”
Premiul “Stefan Iordache”: “Fitness” si “Hitler in love”
Posted in 
2 Responses to “Ce ramine din Gala Star 2009”
ContraSENS says:
Din pacate trupa Liube nu mai exista. Solistul Anatoli Kuleshov a murit intr-un accident de masina duminica: http://www.novinite.com/view_news.php?id=102929Violeta says:
Subscriu la acest clasament. Si eu o sa-mi amintesc de “Jurnalul unui nebun” si de “Flori pentru Algernon”. Spectacole care au atins multe suflete. “Hitler in love” – un spectacol extrem de dificil, da, ar fi meritat un premiu/o distinctie dar si cei care suntem de parerea asta, recunoastem ca parca totusi ceva-ceva i-a scapat actorului,si poate ca intr-adevar actorul a fost pus in umbra si de prea marea abundenta de efecte. (cum zice dl Boroghina in interviu parca, nu?!)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)